
- sunt in lipsa de inspiratie...nu mai fac nimic.
- da, am observat...
- asta e, la un moment dat ai si pauze nu?
- nu te-am vazut de mult...
- cum?
- asa...dezinteresata.
- e, si asta se intampla.
- ai slabit...mult.
- asa eram. sunt.
- de ce?
- ai acelasi numar de telefon?
- nu stiu. incearca.
[scoate telefonul si realizeaza ca a uitat numarul. cauta in agenda...si suna. raspunde.]
- alo?
- ...
- alooo?
- buna..
- buna?
- ce faci?
- bine, tu?
- nu stiu.
- ... chiar esti tu?
- da...
- dar nu mai stiu de tine de ani intregi.
- hai sa ne vedem...
- e tarziu...
- te rog...
- o sa ajung in 25 de minute.
[dupa 25 de minute, in fata scarii, gaseste pe jos un pachet de tigari pe care scria "acolo ->" sageata aratand spre un copac batran. era in spatele lui. era ea. un moment de crispare, ea ii mangaie obrazul, el strange ochii, ea zambeste cu lacrimi in ochi, el scoate mana din buzunar si ia pachetul de pe jos.]
- stii ce e in pachetul asta pe care il bag in buzunar?
- decizile noastre.
- nu, esti tu. eu plec acum. dar de data asta iau ceva cu mine. imi pare rau...dar e prea tarziu. trebuia sa urli atunci cand puteai. acum esti prea batrana, iar pe mine nu ma mai ajuta nimeni sa imbatranesc.
- ajuta-ma sa intineresc.
- tu nu m-ai ajutat sa imbatranesc.
[incepe sa ploua. el isi deschide umbrela si pleaca in josul bulevardului. ea ramane exact ca un copac batran, plin cu inele si riduri.
cand se cunosteau,
ea isi dorea sa fie o umbrela ca sa isi protejeze copacul.]