cafeneaua

- mi-ar place sa mai iesim...ma simt bine in cafenea cu tine.
- si eu...desi te cam deranjeaza fumul meu de tigara.
- nu e nimic...
- ma simt prost totusi...
- stai linistita, sa fie asta raul nostru. de acum stam la fumatori..
- dar o sa te sufoci acolo..
- si? merita. mai bine tu decat altii...

[ea se sparge. masca ii cade]

- ai masca de portelan nu? e grea...
- e din sticla...mata.
- serios? de ce se crapa acum?
- o vezi?
- da. uite aici e crapatura.
- nu pune mana! daca o atingi...se faramiteaza.
- imi pare rau, nu stiam...
- nu e nimic, o sa o lipesc acasa...
- haide sa mergem acum...trebuie sa ma intalnesc cu ea la cealalta cafenea.
- stiu...
- chelner, nota va rog.

[el se ridica, ea se imbraca. el plateste. in drum spre iesire ii ia obrazul in palma. el se taie, ea cade pe jos, sparta in sute de cioburi. el ii cauta ochii.]

- imi pare rau, nu credeam ca te vei faramita din atat. chelner, adu repede un farash si o matura.
- ti-am spus ca ma voi lipi acasa, nu am vrut sa iti plang in fata. plang urat.

[el o strange, toate cioburile le baga in buzunar]

- nu am timp sa te duc acasa...dar te ascund in buzunar cat ma vad cu EA.
- ...
- haide, nici nu o sa te vada.
- ea nu, dar de fiecare data cand vei baga mana in buzunar, o sa te tai in durerea mea.
- accept...
- o sa iti vada sangele...
- si? ii spun ca am un suflet spart in buzunar...
- nu te va crede...

regina

ieri...m-am simtit mandra.
ploua, dupa se stie, vremea mea preferata, mi-se intinsese tot machiajul negru de la ochii, curgea, se intindea in jos, parca gravitatia avea nevoie de el. nu ma deranja, acum aveam scuza sa fiu urata, desi eu ma simteam mai frumoasa ca niciodata. urata eram pentru multimile de oameni care, stresati din cauza ploii, simteau nevoia sa-si verse furia pe cel mai banal si nevinovat lucru. o bordura, o balta, o umbrela indoita, o plasa rupta, un cui proeminent, un om ce iese din standarde...nu conta. trebuia sa fie ceva de care sa se agate. pentru unii eram eu. nu-i nimic. daca asta ii ajuta sa se "relaxeze", o faceam cu placere.

e frumos sa fumezi cand ai parul ud. iti da o stare de bine, de relaxare...
asta e starea cu care ma indreptam spre casa.
mandra?

mandra eram pentru ca in caldura superba din autobuz, unde e ud pe jos, si sunt mici lini de apa ce se plimba in functie de directia pe care o da soferul masini...sale; si a tutoror celorlalti din ea...am vazut o fata..cu ochii plini. era pe scaun, inconjurata de o doamna si doi domni. nu se cunosteau, dar ei ii luceau ochii. avea vreo 26-28 de ani, bruneta, superba. era singura ce zambea de acolo, emana in tot autobuzul o stare de ...liniste.

din unghiul in care eram, nu o vedeam toata, doar un umar si capul.
ma uimea cum zambea pana si la banala bara portocalie de care se tineau 6 oameni.
nu ma vedea. sau poate imi ocolea privirea. i-as fi zambit si eu..tot speram sa coboare inaintea mea ca sa ne ciocnim.
nu a coborat ea. am coborat eu...dar, in momentul in care coboram, am vazut-o de sus pana jos. stii ce ma fascinat?

avea o carja.
gri.
exact opusul ei.
o tinea cu atata iubire, parca o mangaia.
in ciuda ei..a carjei..ea efectiv stralucea.

eram mandra ca am mers cu ea in aceiasi masina.
n-am apucat sa ii zambesc..dar i-am zambit carjei.
grea cruce are de dus carja gri langa asa o lumina. nu mai e fata. carja a facut-o femeie.
o femeie ce parca avea un sceptru.
sceptru ce ii facea viata fericita.

cand am coborat, ploua mai tare. am pus gluga, muzica in urechi.
in dreapta mea, o balta uriasa. iubesc baltile. imi place sa calc in ele, simt ca traiesc. asa le dau si lor viata. toti le ocolesc. de ce crezi ca iti dau ele impresia ca sunt urate? ca nimeni nu le atinge...dar balta asta, era diferita. nu am vrut sa o fac sa traiasca. traia deja. daca o atingeam, ii stricam bucuria. de ce?
...deasupra ei, era un copac..din care picaturi de apa, picau exact in centru si formau...balonase.
mai tii minte cand eram mici, si mergeam in parc de unde luam borcanase sa facem balonase?
pe mine ma fascinau culorile ce se reflectau in ele. fiecare balonas de sapun avea alta nuanta.
asa era si in balta asta...suprapune imaginile. asta am vazut eu ieri. daca calcam in...sau pe ea, spargeam baloanele. omoram copii baltii.

voi nu calcati in balta mea. voi doar calcati pe balonasele mele. de ce calcati pe balonasele mele? nu au culoare frumoasa?

sa ma semnez?
semnat,
un copil.

- stii cum te vad eu? ca o copila...
- multumesc, e un compliment. inainte...m-as fi ofuscat. acum, e un compliment. de ani de zile nu ma mai vazut cineva ca pe un copil.
- trebuie sa plec, imi pare rau.
- de ce? te-am speriat cu ceva?
- nu...imi pare rau, pa..
- dar....tu ai calcat in balta mea, vrei sa-ti dau un balonas pe drumul tau?
- nu, umblu descult. balonasele m-ar intepa.

admit

- trebuie sa vorbesti cu tine sau cu altii, iti trebuie material de calitate, nu cacaturi.
- crede-ma ca nu pun tot ce imi sare in ochi. imi fac propia selectie.
- nu, cu mine pui suflet si greseti.
- asta fac cu fiecare post postat. de aia e asa frumos...
- cu mine e altceva. scrii prostii de ale mele...candva era ubine…acum nu. acum sunt sec. sunt ca un peste ce se zbate si moare in noroiul ce nu il are.
- o...am reusit sa matur noroiul?
- nu, se evapora, dar fac rost de altul, nu te speria.
- hehe...ce copil ai fost aici. nu ma sperii, dar, se evapora...
- daca se evapora, mor. trebuie sa fac rost de altul. urgent. putin imi pasa de tine. e viata mea in joc.
- stiu ca putin iti pasa de mine, dar eu tot lupt pentru viata ta. din joc.
- cine te lasa? o sa incep sa ma opun.
- daca se evapora, traiesti prostule.
- nu. mor!
- ti-se pare.

[liniste 10 minute.
suna cineva la usa.
ea se refuleaza in musafirul venit,
el in...el insusi.
musafirul pleaca,
starea revine]

- iar ai tacut?
- da.
- de ce?
- de ce nu?
- dar de ce da?
- asa.
- defineste "asa".
- ce vrei sa definesc? “asa”?
- da. din contextul de mai devreme.
- pretins. fals. aparent. dexonline.
- nu dex. iar te prefaci in fata mea.
- da. ma doare iar maseaua. na! e bine acum?
- perfect.
- sictir.
- si eu, si eu. ma duc sa ma imbrac. in masti. ma recunosti dupa costum. azi o sa fiu un mim. iti modelez un balon?

test

- te domina!
- nu ma domina nimeni acum, poate doar eu...ma domin..sau lenea din mine.
- ti-as spune ceva sa te doara acum, dar ma abtin.
- spune sau nu mai spune chestii de astea.
- vrei sa evit? bun.
- cum vrei.
- cum te domina ceva de fapt.
- am raspuns la ideea asta.
- bine, e rau daca confunzi cu lenea.
- daca vezi, tu poti sa vezi acum cat ma doare o alta masea cu tot cu ureche? daca nu taci.
- nu tac cand vad ca arunci asa faze aiurea. deci nu lenea te domina. nu era mai usor sa-mi zici asta?
- durerile sunt ale mele.
- nu mi-le dadeai, doar imi spuneai ca le ai.
- de ce? chiar si spuse, durerile nu mai sunt ale mele. nespuse sunt ale mele.
- imi place sa stiu. fa-ma egoista. atata timp cat nu le simt, tot ale tale sunt.
- acum ma lasa, dar nu stiu cand incep iar.
- chiar daca nu incep tot nu vii, nu?
- nu.
- hehe...bine, nu ma lupt cu tine.
- multumesc.
- nu stiu cat o sa pot sa ma mai abtin sa nu lupt.
- o viata.
- cu tine? nu cred.
- 3 ani.
- nu dai master?
- sa am licenta si mai vorbim. sau sa trec de iarna.
- asta?
- da.
- si pentru tine e ceva iarna asta?
- prima sesiune, da, asta e.
- a...
- daca vrei, invatam impreuna. mi-ar fi si mai usor.
- nu.
- n-am raie sa stii.
- stiu. eu singur, tu singura.
- ca de obicei.
- ca de obicei.
- ca de obicei iarnafaratine.

cerate..

"I'm telling strangers personal things..
but on this stage I've learned to fly, learned to sing and learned to cry...
but now it's time to say goodbye.
some might laugh, but I will surely cry..
and the lady lights a cigarette, puffs away and winter comes..
and she forgets."

--------------------------------------------------

- mergem maine?
- sa evadam?
- da...
- hai sa desenam.
- deseneaza-mi un cal.
- a, pai nu stiu sa desenez asa bine...
- un delfin?
- ...
- pe mine?

[el deseneaza o inima, un plus si un minus]

- +? -?
- 2+2=5
- nu, 2+2=4.
- nu, = 5.
- 1+1=2.
- 3-1=1
- of...cine tot e 1 acela?
- tu.
- eu?
- uneori.
- eu sunt in cifrele tale?
- nu...tu esti pe trecerea mea de pietoni.
- vrei o zebra?
- hai sa desenam o zebra.

[asta gandesc 2 copii cand le dai creioane cerate in clasa a 3-a, intr-o zi insorita, la o masa de inaltimea lor, niste scaune colorate, intr-o librarie plina cu flori si un geam spre o intersectie aglomerata]

actor grabit

stii cum e?

stii cum e sa te trezesti dimineata, sa te usture ochii de somn pentru ca abia ai adormit, sa te speli cu apa rece ca sa nu te arda obrajii, sa te imbraci ca un robot, fara sa constientizezi miscarile, sa-ti pui castile in urechi sa nu auzi absolut nimic din casa, de afara, sa mananci pe fuga ca sa nu fumezi pe stomacul gol, si in timp ce te dai cu parfum, sa te uiti in oglinda, sa te intrebi: "mai am ceva de luat?", sa pleci...te indrepti spre statie pe bulevard, bulevardul plin de amintiri, drumul sacru pe care trebuie sa-l parcurgi zilnic, si cand spui, gata, am scapat, in cel mai nepotrivit moment, cand cineva tocmai intoarce capul dupa tine...in casti sa pice melodia voastra...sa incepi sa plangi si sa folososti scuza penibila "mi-a intrat ceva in ochii", sa continui totusi drumu, sa ajungi la facultate unde sa fumezi si sa bei cafea cat nu ai baut cand erai acasa, sa primesti 20 de mesaje cu la multi ani si tot felul de urari...si singurul tau gand e ca vrei pauza, plamanii sa mai inhaleze putin fum...si sa vrei sa ajungi acasa, doar ca sa scrii asta, ca raspuns la toate intrebarile: "ce ai?"...

ce am?
"esti suparata? de ce? e ziua ta!"
asa...si? daca e ziua mea, nu e nimic special..sau nu simt eu ceva special.
azi nu vroiam decat sa ajung acasa, sa scriu asta...si sa va recomand..
cand mai intoarce-ti capu dupa "aia" (adica eu)...
ganditi-va la un singur lucru:
eu joc atatea roluri cate imi dati.

asa ca...voi, regizorii..uitati-va in oglinda, in scenariu...si nu uitati din cand in cand sa mai puneti o paranteza care sa descrie ce mimica sa am:

[zambindu-mi mi-a zambit...]

cui?
tie.

ce?

- citeam azi ce ai scris...frumos. sadic, ma face sa ma simt vinovat, dar frumos.
- mai bine nu citeai.
- de ce? nu mie imi scrii?
- putin...mai mult imi vorbesc singura de atunci.
- mi-e frica de tine. scarba.
- stiu...
- nu in sensurile in care le stii, dar cam asa s-ar traduce.
- nu am ce sa fac.
- vrei sa te mint?
- da, o data. sa vad cum e. sa-mi creez o fractiune de secunda o iluzie...
- nu.
- de ce nu? tu ai intrebat.
- nu. punct.
- ai zis-o o data...candva. mai tii minte?
- eu? niciodata. de multi ani n-am simtit asa ceva.
- negam?
- de ce m-ai indemnat sa ma intorc inapoi? stiai?
- nu...

[evitare]

- de ce eviti? stiai nu?
- pur si simplu vreau altceva pentru tine.
- m-am inchis, gata.
- de ce? esti asa de bun uneori...
- cand obosesc, atat. nu-mi mai place de tine. vrei sa ma scoti din noroi. lasa-ma acolo, doar acolo cred ca pot iubi..
- e o iluzie...te hranesti cu aer si noroi.

[12;00 p.m.]

- la multi ani...a mai trecut un an. imbatranesti si tu fizic intr-un final.
- scrie-mi ceva. demonstreaza-mi ca esti...ca esti.

...
- 3 fraze:

[poate ca nu sunt........nu sunt de mult ........de cand picuram.......si priveam cum nu ai sa poti tu vreodata........]
[priveste...priveste in sus.......in intuneric si sub ace reci de apa..........sa doara tot ce ai privit cu pleoape goi si sangerande]..........
[da.el e.......e rece........si ma imbratiseaza........si stiu ca mor.......dar ma iubeste profund si gol.......noroiul inimilor tale.....]

...

- poftim. vezi? prostii. sunt un prost.
- mi-e rusine de ranile mele...
- eu nu vreau copaci. nu imi trebuie copaci. eu vreau trestii. imi dai trestii?
- ce ironic. "cineva" mi-a dat fizic un copac, dar nu sufleteste. inainte era invers. mi-a luat o jumatate si mi-a dat-o pe cealalta. ce test. nu. nu iti pot da trestii.
- tu vrei sa ma omori?
- nu. ce am facut acum?
- tu si cand nu zici nimic, zici multe. cand ai chef. am aflat cum sa te pacalesc. creez un spatiu virtual...si tu il crezi.
- imi pare rau, scurgere de informatii...
- a fost o discutie plina de sens...
- nu, a fost o discutie intre noi. nu trebuie sa fie inteleasa.

[amandoi clipesc, monologul sa oprit. fiecare a vorbit singur pret de 10 minute. timp exact de 2 tigari. el se ridica de pe vine, o lasa pe ea inainte, amandoi se indreapta spre banca:]

ea: - stai cu mine?
el: - cine esti?

avea

la mine pe banca scrie intr-un colt: "avea dolari".

nu pot sa nu ma intreb...de ce "avea"? de ce nu mai are?

ce mai avea? avea ce am eu? avea si ce au ei?
de ce tocmai acolo scrie "avea"?
a murit?

daca "dolari" inseamna viata pentru el/ea?

"avea <viata>?"

de ce nu mai are viata?
e vorba despre mine acolo?
oare cine statea acolo...avea o gaura de glont prin haine, catre inima?
avea si cicatrici?
avea durere?
iubire?
se simtea bine?
daca a murit singur/a?

avea....o sa am si eu?

ipocrita

sunt geloasa.
e prima oara cand sunt geloasa.
pe nimic din ce mi-a apartinut vreodata n-am fost geloasa.
de ce sunt geloasa?
mai bine zis...
cum imi permit sa fiu geloasa?
nu e normal.
nu imi sta in fire.

sunt furioasa.
de la geloasa,
am ajuns la furioasa.

sunt furioasa ca e "interesanta" ea.
sunt geloasa ca ea e un "inger".

sunt nesimtita ca simt EU asta.
sunt ipocrita ca ma doare ca ea e "frumoasa".

sunt trista cand pe paharul de plastic, in care era cafeaua...a desenat - :( -

sunt nebuna cand ea e "ciudata" si eu zambesc ca ma bucur ca nu ii place ca e "egoista".

sunt penibila cand stau la mine pe scara
si in timp ce fumez
si ceilati vorbesc,
eu...eu imi doresc sa scriu un mesaj: "unde esti?"

am noroc ca nu pot.
am noroc ca ceilalti nu stiu.
am noroc ca ei nu vad cat de copilaroasa ma faci.

sunt o proasta.
de acum inainte imi scriu singura.

betia

- sa arhivezi seara asta.
- de ce? nu sa intamplat nimic.

[el o ia de mana. ea opreste "bateria" si se lasa...]

el: - nimic?

[ea zambeste]

ea: - totul.

[un moment de liniste. discutia se continua]

--------------------------------------------------------------

nimic

sters. nu conteaza ce scria aici.

i need:

- cartile tale nu au poze.
- stiu, sunt pamantene asa...

[si acuma ea se uita in jos si probabil el aprinde o tigara. ea nu intelege de ce nu ar lasa-o si tot ea intelege... tot de ce nu ar lasa-o.] nu e arta. e o tampenie.

- te urasc. in feluri incare nimeni nu te va iubi. sa nu stai pe partea stanga a patului.
- acolo stau tot timpu...
- nu acum. e inca ud.
- de?
- de minut. minutul in care am plans la tine in brate. de luni inversam.

cuvantul de azi: "bec."

magazin de piese auto

- azi erai altfel. ochii erau umbriti.
- azi eram altfel.
- pe pamanturile alea primare, in starea lor de agregare, erau multi nori, si negri, in contrast cu limpezimea trasaturilor fetei..
- stii ce aveam. nu are rost sa vorbim pe tema asta.
- nu stiu. dar daca nu vrei sa vorbesti...nu vorbi. nu iti dau ignore, esti logica.
- cand o sa pleci o sa-ti spun.
- iti multumesc. stai! lasa. cand o sa plec... vroiam sa comentez, dar mai bine nu.
- haide, te rog.
- cand o sa plec...cand? asta era intrebarea, dar pana si eu stiu ce materiala, grosolana si vulgara e. ca mine. asa sunt intrebarile mele.
- nu stiu cand - ca timp. ideea e ca va fi. pana atunci...mai e.
- nu stiu in ce fel, dar ajuta-ma sa nu fug. macar intr-un fel...doua.
- nu stiu cum daca nu ma lasi.
- ti f*t. te-ai uitat in mine cand nu tebuia.
- nu conteaza cand, niciodata nu ma lasi.
- .................
- si mai rau e ca tot timpu te feresti.
- asta fac de cand ma stiu. ma feresc, neg, ascund.
- daca nu ai mai face-o [cu mine] probabil ai si intelege ce o sa-ti spun, daca o sa o spun, cand o sa pleci.
- tu nu intelegi ca eu stau jos in noroi si uneori am sclipiri, dar niciodata nu voi putea intelege ceea ce spui cu adevrat? revin in 10 minute. am un client. ii fur si lui sufletul.
- of....bine.

confetii

- ma duc sa ma culc.
- du-te sa te culci.
- vii?
- sunt murdar, dupa cum ai simtit. nu.
- n-are nimic. nu ma deranjeaza. de fapt...hai lasa.
- dar te doare.
- nu. n-are de ce. sunt realista, nu “pipitza”.
- vin. poate dimineata imi spui de ea, ca o simti prin mine. vezi cat sunt de parsiv? ma folosesc de tine. o sa vin, dar dupa ce adormi...si te voi consuma.
- nu mai cauta replici cand imi vorbesti. vii cand vrei, foloseste-te. nu incerca metode pe mine.
- esti vulnerabila, ca om. ca entitate, nici nu indraznesc sa ma gandesc. culca-te...
- ma schimb pe zi ce trece. nu mai sunt vulnerabila la ce credeai. somn usor...

[de dimineata:]

- am ajuns un pic langa tine. ce singura esti...
- adica?...
- esti singura. punct.
- ...
- nu stiu ce sa zic.
- nu zi nimic.
- vorbim cand esti acasa. imi place masca ta cand esti acasa. 10;30 asa, esti superb.
- de om nebun.
- norocul meu.
- ironic.
- fericita.

limite

- de ce erai azi reinventata la scoala? de ce ochi tulburi intr-o fata de marmura?
- asta nu pot sa zic.
- iti ordon!
- ma sfasii singura prostule.
- dar tu ma sfasii prin cuvinte si ganduri netereminate.
- putin imi pasa de tine. nu. reformulez. imi pasa de tine.
- iubeste movuu.
- un pic de mov.
- iubesti un pic de mov?
- mai mult mov. asta e destinul meu, nu? toate-s mov.
- eu nu sunt moarta. inca.
- vorbim dupa moartea noastra.
- ma doare spatele asa, aiurea.
- ai carat in spate pe mine.
- esti greu da. lumina e foarte grea.
- de unde lumina?
- da-ti masca aia de cretin jos.
- lumina din tine ce iti e data ca ma cari, nu? ca in mine nu e lumina.
- da-ti masca aia de cretin jos!
- ajuta-ma sa inteleg! de unde lumina?
- din tine.
- bun. inteleg "ca as avea lumina”, dar de unde? sunt atat de rau si de tembel...
- nu esti.
- sunt ceea ce ma inconjoara.
- nu. asta tinzi sa fii. dar nu esti nici pe departe.
- nu tind. sunt sortit sa fiu.
- ti-se pare.
- am obosit sa lupt.
- stiu...
- tu esti mai obosita ca mine, dar mai puternica.
- oi fi, dar tot trebuie sa rog pe altii.
- tragedia vietii tale.
- nu. nu asta e tragedia. ea e ca trebuie sa dau si sa arat altora exact ce duc lipsa.
- superb.
groaznic.
sisific.

cofi

- you can buy me with a coffee, I'm so cheap...
- so cheap?
- yap, so cheap…
- who?
- who can buy me?
- with a coffee, no one.
- you can.
- I don't deserve.
- try.
- no.
- why not?
- I'll try to buy HER with a glass of water... 100% chance. but not you.

[nu comentez, nu pot fi obiectiva..]

pe scurt

- poftim. ia o lopata.
- ce sa fac cu ea?
- noroiul...din tine. sapa-l.
- eu? nu, in nici un caz. ma complac, intradevar.
- ia-ma exemplu.
- sa te ia altii, eu m-am hranit destul.
- ....dedesupt gasesti nuferi.
- si ce sa fac cu ei?
- esti un prost...
- daca lauda nu vine de la cine trebuie, degeaba o primesti.
- uite-te la mine.
- nu.
- de ce?
- mi-e frica.
- de?
- atunci cand o sa scrii cartea, dupa ce mor, o sa realizezi.
- dar...
- shhht, taci, eu plec la nunta acum.

canalul plin cu flori

eu, in drum spre casa, undeva pe langa o linie de tranvai, la marginea unei borduri, intr-o intersectie intens circulata, multe masini - in multe directii, in stanga unei cladiri vechi fara geamuri, tot timpu trec pe langa un canal.
nu are nimic iesit din comun. e gri, are acel model tip grilaj, nu i-am numarat spatiile [dar o voi face]; nu are adancime mare, sa zic jumatate de metru...si de fiecare data cand traversez si il "pasesc", ma uit sa vad ce a mai strans in micul sau spatiu.
apa. asta e primul lucru care il percepe privirea...si ea e gri, dar e frumoasa ca da un sentiment de mare adancime. chiar daca e numai mal si noroi.
apoi...apoi vezi niste frunze. rupte, indoite , murdare si "suferinde". chinuite de greutatea oribil de incapatanata a noroiului ce se aseaza cu mici pete peste. exact ca niste nisipuri miscatoare, inghit putin cate putin fiecare vena a acelei...frunze.
in schimb, mucurile de tigara fac tot peisajul. diferite marci, marimi, culori...parca fiecare alearga dupa fiecare. sunt triste tigarile. incearca si ele sa se "uneasca" cu noroiul, dar noroiul e rau, accepta numai frunzele.
inainte...la inceput, cand treceam eu pe acolo, cand ma uitam, era plin ambalaje goale. gunoaie.
acum...acum ti-am zis ce e. de ce ti-am zis?
pentru ca in momentul in care privesc in jos, prin gaurile lungi ale canalului, de fapt, vad chestia aia numita suflet. al meu cred.

- ce zic plamanii tai la atatea tipuri de tigari? nu tipa?
- nu, se multumeste ca are cine sa il mai omoare putin.
- ce sa intamplat?
- nimic.
- de ce te-ai baricadat?
- de ce nu?
- nu imi spui, nu? iar...
- nimic.
- bine, elfa se inchide.
- bine.
- somn usor X.
- bine.

[dupa orgoliu...]

- bla bla...
- da.
- stii....nu stiu daca e 0 sau 1.
- bine.
- acum te-ai inchis tu? de ce?
- stii de ce? pentru ca ma dori.
- probabil.
- de azi inainte iti evit privirea.
- nu o sa mai vad niciodata cele 2 plante?

masina mea

in autobuzul meu scrie:
"acesta este loc rezervat persoanelor cu sufletul trist. asezati spatele sufletului pe suprafata de sprijin si trageti frana" urmeaza o cursa spre casa cu usile inchise si cu multi oameni. va punem la dispozitie geamurile. va vor ajuta sa rezistati privirilor. va rugam sa va asigurati la urcare/coborare ca sufletul este pozitionat corect pe rampa pentru dizabilitati. speram sa aveti un drum lung si placut, ferit de picaturi in ochi. pe timpul mersului, nu deranjati soferul pentru ca sunteti ca si invisibila. va multumim ca ati ales firma noastra de carat suflete.

tot

ploua ieri stii...si mergeam. pe strada. plecam de la facultate, in drum spre casa.
eram implinita asa cand am plecat. ascultam muzica, ambele casti, la maxim, gluga pe cap, ploaie, perfect pentru sufletu meu.
am calcat in multe balti. desi cu teama sa nu fie vreo gaura, i-am dat tot inainte pe unde era mai adanc. bucuria mea.
dar stii ce mi-a dat peste cap acea stare? ca am inceput sa plang. in ploaie.
si stii ce era si mai interesant? ca nimeni nu vedea. ploua atat de tare...incat nu ziceai ca sunt lacrimi. asa ca, da-i mai tare, si-asa nu te vede nimeni, nu?
batea vantu, incepuse palmele sa-mi inghete putin, dar nu indeajuns de mult incat sa nu mai pot.
ajunsesem intr-un punct in care as fi vrut la toti sa le zic ce am, dar...nu ma auzea nimeni.
am standarde prea ridicate. nu e bine. simt nevoia sa stau cu cineva, fata in fata si sa ii spun totul meu. dar n-am cui. nimeni nu e indeajuns de bun. si daca e, nu il intereseaza, nu are rabdare de totul meu. al lui e mai important. n-are nimic, si eu am devenit egoista. recunosc.
dar sa stii ca o sa vina un moment in care o sa izbucnesc in plans in fata ta. sa nu te socheze, probabil am atins limita.
iti promit ca imi va trece repede, doar sa ma lasi. de ce iti spun asta? daca ma cunosti sau daca ma intalnesti, sa ai la tine servetele tot timpu.
nu stiu care vei fi tu. dar daca tu esti TU, sa ai rabdare sa-ti spun tot, da?

corecteaza-ma

- de ce?
- tu crezi ca pot exprima ce am simtit cand am intrebat? deci nu scrie, dar arhiveza..atat iti cer. poate e singurul lucru pe care o sa ti-l cer…
- sa arhivez ce copilule? ce?
- ochii.
- nu ii scot. sunt tot ce am.
- ii uzezi pe toti copacii.
- macar asa sa ma hranesc.
- doar copacii prosti nimeresti.
- eu nu visez.
- eu visez, tu traiesti. noi ne intalnim doar scurte secunde intre doua morti.
- stii ce trista eram cand am plecat?
- tristetea e apanajul geniilor. restul doar gusta din apa deprimarii.
- "I love walking in the rain 'cause no one knows you're crying."
- tu cand plangi luminezi. tu cand mori.. stralucesti toata. e speranta plecarii acasa.
- de aia se uita lumea zambind la mine cand ma rupeam in doua?
- esti rupta de ploaie, si dumnezeu plange cand vede ca suferi. l-ai condamnat si pe el...
- ma doare...
- te iubeste, de aia te doare.
- nu se vede, nu mintii.
- ochi de copil, suflet de baba. asta vad.
- tu imi stii deja fobiile, nevoiile.
- nu.
- nu te cred..
- de ce ma crezi asa destept? proasto!
- nevoiile mi-le stii sigur. stii de ce prostule? ca esti.
- nu stiu nimic de tine. nu mai pot "simti".
- e prea evidenta nevoia mea.
- nu.
- o negi din frica. de ce?
- nu.
- macar las ceva in urma. asa cineva nu o sa ma uite.
- stii doar cum sunt, nu? o sa te uit dupa o saptamana.
- ma risc. ma uiti...asta e.
- riscul tau.
- e sufletu meu in joc, nu al tau.
- eraore.