control
e dificil cand cineva pe care-l iubesti e ranit.
ii auzi spunand “daca as putea sa-ti iau durerea, as face-o”.
pariez ca jumatate din ei daca ar stii cum urmeaza sa se simta, n-ar face-o.
ea a avut oportunitatea sa faca asta, si a luat-o. poate ca o ultima expresie a dragostei.
chiar daca a lasat-o distrusa mental, nu stiu daca ceilalti ar putea sa faca asta. in locul ei.
1 oaie, 2 oi...3..
- dormi?
[sa dorm. imi amintesc de asta.
ceva ce se intampla de obicei undeva intre a sta intins si a te ridica.
acum cand vine, daca vine, sunt doar eu si demonii mei. speciali.]
- nu.
mizerii
un ritual zilnic.
propria curatire.
ne spalam parul, trupurile, mainile si dintii. dar cu toate lotiunile, sapunurile si sampoanele, nimic nu pare sa ajunga...dedesubt.
asa ca facem tot ce putem sa acoperim orice incercam sa ascundem. dar cu atatea lucruri ascunse, ma intreb adesea cum o sa fie cand se sparge “buba”, si ce e inauntru izbucneste, fara sa poata fi retinut.
merg pe incredere. banui ca asa se numeste.
sunt pe cale de a infrunta lumea, durerea si intrebarile fara raspuns...despre conditia mea.
acum, tu intelegi ce vrei prin "conditia mea".
eu stiu clar la ce ma refer, tu doar o sa banui.
brosuri?
se spune ca te poti simti mai singur intr-o multime decat cand esti singur.
poate.
iti spun totusi asta: cine a spus asta, n-a trebuit sa razbata prin multime cum fac eu.
e greu sa te simti singura de fiecare data cand mergi pe jos...
e ca si cum ai merge printr-o librarie si ai judeca toate cartile dupa coperta.
tot asa, cineva spunea ca fiecare din noi isi face o coperta cu care sa se afiseze in fata cititorului.
numai ca, imi dau seama ca aparentele pot fi inselatoare. cateodata foarte inselatoare.
adica s-o recunoastem, viata poate fi inselatoare.
asa ca majoritatea din noi uitam sa mai si deschidem cartile. ne rezumam la coperta.
iar atunci cand intradevar crezi ca i-ai prins “intelesul” copertii, totul se da peste cap cand dai pagina.
e greu?
asta inseamna, ce intotdeauna inseamna; ca paginile vor continua sa se ingalbeneasca in interior, sub coperta, inainte sa ajungi macar la cuprins.
nu, el nu exista
- cine e? e cineva?- nu. exista, dar eu nu il cunosc.
- pacat...
- da, ar fi fost un om bun.
- sa mi-l prezinti si mie daca il intalnesti.
acu hai, cine ma simte?
eram genul ce calca incet pe oriunde, apasat, fara frica, cu inima la volum minim, balansand zgomotul orasului, sa dau impresia de dinamism.
cand el ma cauta prin ochii altora, necurmatele priviri m-au indreptat spre intalniri cu nebunia mea, si el zambea!
- azi pleci?
[imi zise cu zambetul pe buze, cu un ton de alinare parca. am raspuns:]
- da.
[sub camasa de forta ce ma strangea, tare, alba, calda.
el imi sopti incet, la ureche:]
- ti-am construit ospiciu, iubita mea, acolo e razboiul ce astepti, si te-am blindat cu zgomote sa te apere de acei pereti.
eram genul ce calca incet pe oriunde, apasat, fara frica, cu inima la volum minim, balansand zgomotul orasului, sa dau impresia de dinamism.
calcam incet, spunand cu pieptul plin de aer... “aici sunt sa stii!”
[original scris de rebel monk]
numb myself
watching the cat sleep on my pillows
afraid to get close to anyone and afraid not to
the need of all creatures to be warmed and touched
the girls who want dads
I think the writing is eating up myself
preventing any togetherness with anyone
hurting and recycling people over and over again
how much longer?
how many more?
I held her in my arms and I didn't want to realize
she was putting her life in my hands
even though I don’t like cats particularly
am I a cat?
that cat?
batranul/a fumator/are
stii ce am vazut? am vazut ca a imbatranit. a albit. pana si pielea il da de gol. nu l-am vazut de mult. ma impresionat, mai mult ca data trecuta.
era imbracat intr-un costum alb, cu fular alb si cu ochii inchisi.
se uita la mine...sau prin mine.
e schimbat...mult.
in cativa ani a mai trait cateva vieti.
nu m-am putut abtine, cand a inceput sa cante, si am inceput sa plang. sa oprit...si ma intrebat: "vrei un pahar de vin rosu, cum iti placea o data?" i-am raspuns ca da si am aplecat capul in pamant de rusine...ca a tinut minte acest detaliu.
mi-am luat fata in palme si lacrimam. nu stiu de ce aveam tendinta de a ma ascunde in spatele palmelor, oricum ma vedea. cu ochii inchisi, m-a intrebat: "de ce zambesti?"
am tras aer in piept sa ii raspund ca nu zambesc, ci plang cu lacrimi de crocodil, dar m-am oprit.
avea dreptate. cred. cred ca plangeam de fericire. am scos aerul din piept. nu i-am mai raspuns.
desi e orb (in urma unui accident), statea si se uita la mine. ma simteam goala, ca dupa o noapte petrecuta cu un strain.
nici unul din noi nu vorbea.
i-am spus ca ma duc in hol sa imi iau pachetul de tigari.
a dat din cap afirmativ..
ma intorc, ma asez...aprind tigara si sorb o gura de vin.
cu un ton neutru, imi aminteste ce ziceam cand ne-am vazut prima oara si el si-a aprins tigara: "numai oamenii tristi fumeaza."
zambesc, si desi abia linistita din plans, iar mi-se inrosesc ochii si imi dau lacrimile.
imi sopteste: "acum fumezi si tu."
ca niciodata, raman fara replica. tot sorb din vin si din tigara, si cu un gol in piept, tot astept unul din noi sa zica ceva. e clar ca nu eu voi fi cea care zice. asa ca astept...
desi nu vede, nu stiu cum isi poate bea cafeaua cu atata delicatete. probabil in timp, te obisnuiesti...asa cum si imbatranesti.
aproape de filtru, incepe sa vorbeasca:
"ai crescut, te-ai facut mai frumoasa, pot spune chiar ca..esti femeie in toata firea. asa era si atunci cand ne-am cunoscut, doar ca atunci erai o copila, dar eu stiu ca tot intelegeai."
imi tremura mana pe pahar.
"multumesc..."
"de cum am intrat in casa, am stiut ca te-ai schimbat. nu mult. putin vizibil pentru mine. total pentru altii. stii care e singura diferenta dintre noi? eu doar am imbatranit...tu doar ai crescut. sunt curios data viitoare cum vom mai fi. acum trebuie sa plec...nu e nevoie sa ma conduci, stiu unde e usa de data trecuta."
[ma saruta parinteste, imi pune mana pe umar si imi sopteste nu prea ferm:]
"la revedere..." nu aud usa inchizandu-se. a plecat in liniste.
m-am intins pe canapea si urmaream linile mobilei.
am fumat mult dupa. poate prea mult...ma luase starea de voma.
nu am mai avut acea stare de voma de ani de zile, de cand ma re-apucasem de fumat.
as fi vrut inainte sa plece sa ii zic ca totusi imi place cine, cum si ce sunt, dar nu cred ca era nevoie. desi stie ca mi-am pierdut copilaria si tineretea, si lui ii place de mine. asa "fumatoare" cum ma gasit acum.
oare data viitoare cand o sa ne vedem o sa am si eu parul alb?
el ma cunoscuse cu parul rosu si negru.
acum e mov, albastru si negru.
atunci va fi gri cu alb?
stiu ca el nu vede culorile astea, dar fumul de tigara cu siguranta ma va da de gol si atunci.
sau "tristetea tutunului" ma va lasa?...
[adica, ma voi lasa]
si tie, da.
Craciun Fericit!
daca tu citesti asta, da, da, TU, sa stii ca imi doresc sa ti-se indeplineasca toate dorintele, sa fi fericit/a si...cel mai important, promite-mi ca nu o sa uiti sa simti, niciodata.
iti multumesc pentru tot...si fiecare din voi stie ce a facut pentru mine.
crede in magie, exista! :)
elfa
- stii ca o sa mor nu?
- toti murim...
- da, dar unii mor omorati...
- si uneori sunt prinsi criminalii.
- nu si cei ai naturii...
- eh, ei or sa regrete.
- cand or sa regrete va fi prea tarziu...
- o sa te...duci in curand?
- depinde cand ma vor taia "stapanii".
- ce o sa se intample cu tine?
- o sa mor incet, in chinuri, ei zambind la moartea mea...ba chiar, punandu-mi tot felu de chestii agatate de maini si picioare, si niste chestii luminoase, care sa ma ameteasca in noapte..
- dureaza mult?
- in anii vostri...in medie, cam 2 saptamani.
- si dupa?
- dupa...dupa ma dezbraca de ornamentele lor si ma lasa undeva, in asteptare, undeva unde isi arunca ei rezidurile...apoi altii ma iau, si intr-un final, imi curma suferinta..
- sa stii ca stau cu tine pana vin sa te ia...nu te las singur, ia-ma de mana.
...
- nu va suparati, puteti sa va dati putin mai departe, sa nu va loveasca in cadere.
[ea se indeparteaza, incepe un sunet sfasaietor, ea ingenuncheaza in zapada abia asternuta, el cade la pamant, afundandu-se cu greutate in zapada]
- nu va suparati domnisoara, sunteti bine? va lovit cand a cazut? de ce stati in genunchi?
[ea ridica capu, lacrimi aproape inghetate i-se inodau in barbie]
- nu ma lovit nimeni...
- cu cine vorbeati inainte sa venim?
- cu bradul pe care tocmai l-ati daramat...
- imposibil domnisoara...
- aplecati-va asupra lui, vorbitii...
[omul se indreapta spre brad, se apleaca, da cu piciorul, nici o reactie.
inainte sa intoarca capul spre domnisoara, observa ca sub brad, toata zapada se topise, bradul efectiv stand intr-o balta, plina cu lacrimi.
omul intoarce capul, domnisoara disparuse.
in urma ei, ramasese pe jos doar o frunza, dintr-o planta ce a disparut acum 1000 de ani.
planta se numea la vremea ei: "carpe diem"...nume fiind pus de stramosi dearece aceasta planta era destinata numai celor pe moarte.]
- craciun fericit bradule
- craciun fericit omule..
vin rosu
- iar nu dormi?
- da..
- de ce? ce te tine treaza?
- chestii...
- chestii adica, ce?
- chestii.
- ce fel de chestii?
- spune-mi ce ai vazut azi.
- unde?
- pe cer!
- pai am stat in casa...
- la mine, ce ai vazut, la mine! nu stii ca am devenit egoista?
- ba da, dar nu stiu de ce. am vazut...dor. atat.
- asta nu vezi tot timpul?
- nu chiar tot timpul. de ce “egoista”?
- nu ma compatimii.
- nu fac asta.
- ma sochezi uneori.
- de ce? cum? prin ce? cu ce? nu am spus nimic special azi.
- cu imaginea...cu tabloul...
- care din ele? am multe.
- cel din seara asta.
- nici nu am vorbit in seara asta.
- ba da, toti am vorbit.
- nu. ce? numai tu poti crea un spatiu virtual?
- ai dreptate.
- stii sa ma hranesti exact cat sa poti lua dupa.
- eu nu te hranesc, doar iau.
- iar eu am invatat sa ma imbat ieftin...
no end
e 3 noaptea...si n-am pic de somn. nu stiu ce sau de ce scriu asta. probabil sa mai umplu putin. de 5 zile nu pot adormi decat dupa 5a.m., dorm 3 ore si ma trezesc din varii motive, de la bormasina prea-iubitilor vecini, bormasina care azi ma facut sa deschid ochii brusc, cuprinsa de panica, primul instinct fiind sa zic: "mama?!?!", pana la banalul motiv ca nu mai adorm dupa ce se suie cainele in pat. inca nu sunt ATAT de obosita, mai rezist un pic. desi...sunt sigura ca, daca cineva ar sta langa mine treaz, cateva ore, as dormii fara probleme. atunci cand, din vechiul meu obicei, ma trezesc din ora in ora, sa fie constant cineva acolo. indiferent de ce ar face, important e sa nu paraseasca incaperea. piticii mei pe creier.
- tu nu prea iubesti asa.
- eu? nu-i adevarat...
- ba da.
- sunt mai rece, nu arat cand iubesc, rar ma deschid, dar iubesc...mult. stii ca uneori asta e primul semn cand "bolnavul" cere ajutor.
- ceri ajutor?
- am devenit introveritita...si..da. uneori, cer ajutor. dar nu ma aude nimeni sau aude cine nu trebuie.
- nu erai asa inainte.
- inainte nu eram asa...da. acum nu mai sunt cum eram, da. poate...poate acum sunt EU.
- ne place sa facem cu schimbu' acum, nu?
- nu stiu ce ne place noua...
- imi esti superioara.
- nu...
- nu nega, uneori nu te inteleg.
- stii, dupa ce unii oameni se sinucid, ei raman intre lumi...spiritul lor adica. raman acolo pana cand soseste cu adevarat momentul sa moara. numai ca...in timpul asta de asteptare, care poate fi si de zeci de ani, ei inca au nevoi, ca orice om. frig, sete, foame, etc. si stii ce fac? se..."hranesc" "uitandu-se" la altii. doar asa rezista. iti suna cunoscut?
substitut
era o vreme...cand nu vroiam decat sa ajung acasa, sa trag jaluzele, sa inchid usile si sa raman singura. cu mine. cu mine, cu durerile, cu emotiile, cu trairile si cu prostiile mele. sa nu ma intrebe nimeni ce am, cum sunt, unde sunt, sa nu mai fiu nevoita sa mint, sa nu mi-se mai ofere compasiune, sa nu mai imi sune telefonu cu mesaje de genul: "stii...bla bla bla.", sa nu mai aud nimic din exterior, doar sa fiu lasata in pace.
acum lucrul asta s-a schimbat.
nu mai vreau sa fiu singura.
[...]
- asa te alint eu...
- alint? ce-i aia?
- un fel de "porecla" dat de o persoana draga...
- persoana draga? adica?
- adica cum suntem noi acum...
- noi? cum suntem?
- tocmai...noi nu suntem.
- iar am pierdut sirul.
- nu are nimica, "porecla" iti ramane.
- alintul adica?
- da.
- bine...
- stii ca fiecare minte are pacatele ei?
- da...uneori. ce stiu eu. sunt un prost. plin cu pacate.
- tu? nu cred...
- crede.
- nu...tu esti pacatul meu.
ne-real
- ce faci?
- bine.
- ce ai facut azi?...
- nimic.
- nimic, nimic? ai stat?
- nu.
- ai chef sa vorbesti?
- da. azi am fost la puscariasi.
- bun...povesteste-mi, sunt curioasa.
- nu te droga. punct.
- lasa asta...
- pai asta a fost.
- cati au fost, cat a durat, detaliaza putin...
- nu am rabdare.
- de curiozitate...cat mai vorbim de chestii banale ca sa te deschizi un pic?
- nu stiu.
- ok, am rabdare.
- aici ploua de rupe, si nu glumesc.
- aici nu. vag putina ceata, atat. m-am plictisit...
- si eu.
- ai vazut filmu?
- da.
- si?
- si ce?
- si ti-a placut?
- da.
- ce bine...
- trist.
- de ce?
- nu stiu. ca ploua.
- e frumos ca ploua...
- cacat. mai bine ningea.
- nuuu!
- daaa!
- ba nu.
- ba da.
- misto dialog.
- e banal...
- e iarna.
- si?
- sa ninga.
- sa nu ninga.
- iarna = zapada.
- iarna = ceva urat.
- iarna = bine.
- vara = bine.
- vara = ceva urat ca transpiri ca porcul.
- iarna = ceva urat ca ingheti ca cacatul.
- asa iti trebuie.
- de ce?
- asa. asa va trebuie la toate femeile.
- nu ma mai compara.
- ba da, ca toate suferiti de frig.
- eu am motiv.
- toate aveti motiv.
- au pe dracu. cretine.
- valabil si pentru mine.
- ce? “cretinismul”?
- de ce nu?
- de ce crezi asta?
- asa.
- am inteles.
- hai sa vorbim despre masini. e banal.
- “masina” mea? nu-mi plac masinile.
- bine.
- mor dupa o tigara.
- fumatul e daunator sanatatii.
- si? si tu fumezi. esti si barbat, dauneaza potentei.
- ete. intreab-o pe X daca asa e.
- nu e nevoie.
- de ce? de unde stii ca nu mint?
- stiu!
- stii pe dracu!
- taci. ti-am demonstrat de “n” ori ca stiu.
- stii pe dracu.
- bine, stiu pe dracu. acum putem termina cu discutia banala?
- da, eu ma duc sa ma joc, intru in lumea mea virtuala. tu ramai cu ploaia ta si cu banalitatile mele.
- ar trebui sa spun “distractie placuta”?
- nu. ar trebui sa spui: “ai grija sa nu innebunesti cand te intorci din lumea aia.”
- nu ai sa innebunesti.
- de unde stii?
- de la dracu.
- auzi numai ce iti convine.
- si tu.
- esti taioasa?
- nu.
- esti copilaroasa acum, nu-mi place.
- data viitoare invata sa ma asculti. macar un pic.
- deschid jocul, lasa-ma!
- distractie placuta in spatiu virtual.
sparg
“In calitate de autor, barman si chelner, imi rezerv dreptul de a te ruga ceva in noaptea asta...- ai vre-o preferinta legata de cana ce o voi sparge?
Bea cafeaua si apoi arunca ceasca pe jos, sparge-o!
Curat eu dupa... “
- nu...
- bei o cafea cu mine in seara asta?
- beau, draga mea... beau cu toata lumea cafea!
- as prefera sa cred ca eu nu sunt toata lumea..
- despre asta e vorba in fragmentul din cartea lui Bursaci. toti sunt in aceeasi oala pentru mine...dar fiecare e special. fiecare e favoritul meu.
[...]
( fragment din Catalin Bursaci - "Prima carte, ultima carte" )
[...]
Aceasta carte de debut este postuma. Ultimele ei file nici n-au mai fost scrise, ci vorbite. Apoi tacute. Sfarsitul ei a fost sfarsitul autorului, iar punctele de suspensie de pe ultima pagina sunt semnul coasei. Autorul avea 17 ani, varsta la care abia incepe totul.
- atunci hai cat bem cafeaua, sa ne imaginam ca suntem in alta "oala".
- haide.
- fumezi, nu?
- da.
- ce fumezi?
- kent 8.
- nu imi place kent'ul. trebuie sa ne luam tigari inainte sa bem cafeaua.
- te duc eu intr-o cafenea unde nu e nevoie, au narghilea...
- bine... e scump? n-am prea multi bani la mine.
- fac eu cinste.
- e departe?
- nu e departe, si chiar daca ar fi, zburam pana acolo. ajungem repede.
- da, hai sa zburam, nu vreau sa inghet in seara asta...
[dialog cu o cafea cu lapte...]
.
jeg
- alo? buna ziua!
- buna ziua...
- ne scuzati de deranj, suntem de la firma de gunoi, avem o oferta pentru dvs.
- pentru mine?
- da, aveti putin timp sa ni-l acordati?
- da...
- bun. firma noastra se ofera sa stranga zilnic gunoiul de pe sufletul dvs. totul in schimbul unui mic serviciu.
- ...faceti misto de mine domnule?
- nu. serviciul care vi-l cerem in schimb este ca: pe zi, macar dintr-un gunoi, sa faceti un om fericit.
- poftim?
- vi-se pare ceva greu?
- nu inteleg...
- vreti sa repet?
- nu e vorba de asta, dar cum pot eu face asta. cum puteti dvs. face asta?
- nu va ganditi cum, doar ganditi-va daca v-ar interesa.
- dar nu inteleg cum este posibil...
- stiti, daca o mana care cere nu are poveste...nu primeste.
- adica?
- aveti o poveste superba. v-am ales pe dvs. pentru ca sunteti singura care a reusit sa manipuleze gunoiul. nici noi nu mai reusim.
- desi nu stiu ce accept, dar sa zicem ca accept, cum ati putea dvs. sa ma ajutati pe mine?
- noi? tanara doamna, floriile care ofilesc nu trebuiesc aruncate, trebuiesc mancate.
- mancate?
- presarate peste un gunoi pentru a ii da savoare.
- si cu ce ma ajuta pe mine?
- daca din gunoi faceti flori...noi le presaram peste dvs.
- ...
- aveti un vid. va dau lacrimile.
- de unde stiti? nu aveti cum sa ma vedeti...
- nu, dar imi place vidul dvs.; dvs. va place vidul meu?
- nici nu stiu cine sunteti...
- eu? gunoierul dvs.
- cu un vid frumos?
- depinde de floare..
ne-inspir-atii
- nu mai pot sa scriu..
- cum nu? ia un om de pe strada si descrie ce ai vazut in el. gata, din cacat ai facut arta.
- nu pot.
- nu exista nu pot. exista nu vreau.
- dar eu vreau. vreau ca ei sa citeasca si sa hraneasca si eu ma hranesc din ce scriu altii.
- te-ai inchis nu?
- ...m-am inchis, nu?
- de ce? ce ti-au facut?
- "ei" nimic. ei sunt asa buni. e prima oara cand simt ca apartin. dar tu...tu...tu crezi ca o sa mor.
- eu? nu. nici nu vreau. evit sa ma gandesc la asta.
- ce raspuns.
- pai asta fac.
- ma asteptam la altceva.
- de ce?
- nu stiu, nu am vorbit de mult.
- stii motivul.
- stiu. sau...nu. nu stiu. m-am obisnuit cu ideea. noi ne hranim cu ideea ca stim unul de existenta celuilalt...si cand interactionam, parca am vorbi in oglinda cu o entitate.
- e de bine sau de rau?
- e de toate.
- cat e de bine?
- crezi ca o sa mai vorbim vreodata?
- da.
- pana murim?
- probabil.
- eram curioasa doar. stiu ca sunt penibila.
- nu, esti femeie.
- nu am voie sa fiu femeie.
- de ce?
- pur si simplu asa stau lucrurile. povesteste-mi. coloreaza-mi. vorbeste-mi! orice. chit ca aberezi, vreau numai sa te uiti la mine si sa vorbesti.
- nu pot.
- nu ziceai ca nu exista nu pot, ci numai nu vreau?
- putrezesc in noroi.
- acum nu, stii ca te tin eu, nu ai cum.
- nu imi place afara, ce nu intelegi?
- nu iti place, dar ai fractiuni de secunda cand nu realizezi ca esti afara, si iti e asa de bine...
- imaginatia ta stupida.
- stiu, uneori cu ea scriu.
- rar...
- tu de unde stii?
- nu tot eu iti tin si cafeaua si tigara?
Subscribe to:
Posts (Atom)