desface-re

- ai citit?
- merg in ordine. ordine si disciplina. epic. foarte vizual scris.
- eh....e si el mic.
- el? sau ea? prostule sau...proasto? te joci. el, ea, mare, mic.
- noi, voi, eu, ei, ele, tu. da.
- si eu?
- toti sunt pe acolo intr-un fel sau altu.
- felul face diferenta?
- bineinteles...
- tu bei vodka cu suc de mere verzi?
- de ce intrebi?
- pentru ca imi place...
- da...
- pentru ca beau acum. pentru ca asa mi-a venit.
- te urasc.
- e si asta un sentiment. nu l-au inventat degeaba, trebuie folosit.
- o data data l-am simtit. foarte scurt. nu mi-a placut.
- eu am crezut ca nu o sa simt asa nicodata, evident, m-am inselat.
- urasti?
- ...
- stii ca defapt ura e un vid? ca si intunericul. intunericul denota absenta luminii.
- un lucru nu e neapart opusul altuia.
- nu am zis ca e opusul. e doar...lipsa a ceva.
- lipsa a ceva nu e opusul a ceva ce e?
- nu intodeauna. lipsa placerii nu inseamna neaparat durere.
- nu m-am gandit care antonimul durerii... si cum e ura un vid? explica-mi, ca e palpabil, zace inauntru. cand te apuca, ma rog.
- vidul doare pentru ca absoarbe tot. ca o gaura neagra. e palpabil doar pentru tine. eu nu pot pune mana pe ura ta dar... iti pot simti durerea cu care spui acum asta.
- ura are neaparat o componenta dureroasa? nu poti ura si atat? sau e situatia consacrata cu urasc si iubesc in acelasi timp?
- de ce o urasti?
- of... nu cred ca am baut suficient.
- mai bea. un pic doar. si spune-mi, vorbeste cu mine.
- deobicei lucrurile pe care le citesc, pe care le vad, ma alimeteaza cu stari profunde. ca o alifie chinezeasca ajutatoare. acum zambesc. mai beau.
- ...
- imi promiti ca o sa ma chemi?
- unde?
- sa te aplaud.
- da...
- tocmai ce ai promis.
- hai...hai sa vorbim. deschide-te. ai chef?
- am mai zis “of”?
- poti sa te repeti.
- (o urasc) pentru ca dupa ce loveste iti spune ca golul e "noi", pentru ca vede doar ce vrea sa vada, pentru ca a aruncat mult prea usor ceva ce era totul pentru mine, pentru ca m-a mintit, pentru renuntarea atat de usoara, pentru nelupta si neincercare, pentru ca astepta si asteapta, dar e inutil. pentru iluzii, pentru planuri, pentru nelinistea de acasa si raspunsurile cu care o asimilam. pentru ca am lasat ca curga din mine si acum ma chinui sa iau inapoi ceva, ca sa nu mai urasc. dar ce ramane e o stare. generala. pe aia o simti, aia te macina, aia te conduce.
- i-ai spus?
- ca?
- ca ceva...te macina.
- da. si-a luat la revedere.
- atat de departe s-a ajuns?
- da. e la capat. sens unic. i-am spus ca am iubit-o pana la capat si ca ma doare. invatam sa uitam cu hainele de "supravietuire"
- "zambesti involuntar, zambesti pentru ca iti place, pentru ca "viata e frumoasa", fortat, din politete sau pentru ca te-a starnit ceva, cineva. zambesti pentru ca iti amintesti". nu am sfat. si pe mine ma doare, asa ca nu prea gasesc cine stie ce rezolvare.
- e una singura. pastreaza ce e bun, baga la cutie, incuie, mergi mai departe. nimic nu se pierde. amintirile raman. ca si visele cu "ce-ar fi fost". ma rog, etapa de trecere e mai grea.
- eu n-am vise, scap repede.
- ba da, ai. te intrebi. te-ai intrebat. ti-ai inchipuit. ai fi vrut. ti-ar fi placut.
- intrebarile nu sunt vise.
- intr-un colt iti si raspunzi si atunci visezi. putin.
- deci n-am.
- te-ai intrebat! de ce nu recunosti? “atunci as fi vrut sa intind mana sa ii iau capul in palme”. nu? poate gresesc.

[pune capul pe carton.
trage patura cat se poate de sus,
pentru a simula senzatia de protectie.
zambeste cu mandrie zidului.
se inchina vantului.
isi inclina capul in semn de respect realitatii.
inchide ochii.]

- iti urez noapate visatoare draga cerule.

[...si desi dormea sub cerul liber, cerul, si-a luat si el libertatea de a nu-i raspunde. liber.]