el cica le stie, el nu le stie deloc

gata. am concluzionat.
citeste. el citeste. citeste ce scriu eu aici.
e bine. e foarte bine. pot sa ii spun tot. acum. aici. pe terenul meu.
nu. nu e bine. nu e deloc bine. daca realizeaza ca despre el vorbesc? nu.
nu trebuie sa stie. nu vreau sa stie. s-ar schimba totul si stie asta. desi neaga.

i-am spus. i-am spus in fata ca e un nesimtit. stiu ca suna invechit, dar i-am zis. i-am repetat chiar de 2 ori. i-am zis si ca din cauza lui sufar de inima. si de nervi. si de panica. si tot din cauza lui sunt ipohondra.
nu-mi vine sa cred. am reusit. cu palmele inghetate, transpirate si intepandu-ma...i-am zis.
era cu spatele. nu ii vedeam fata, reactia, culoarea pielii, incordarea, tensiunea, nimic.
in liniste m-am pus in usa, am respirat adanc, dar silentios. am tinut aerul in piept vreo 5 secunde...si am inceput.
l-am facut monstru.
a strans pumnul. a fost singurul gest pe care l-am putut interpreta, care l-am vazut.
am continuat.
i-am spus tot. nu plangeam, nu mi-era frica, nu mai aveam nici o retinere. ce se putea intampla?
vorbeam.
scuipam.
nu scotea un cuvant, nu se misca, nu se intorcea.
parca nici nu ma auzea. dar eu tot continuam.
ii tot spuneam de calvar.
calvarul facut de el.
nu conta ca ma ignora, eu ma goleam. ma simteam libera. indiferent ca el nu realiza.
cand am terminat [terminat insemnand ca am si repetat unele lucruri], am plecat.
m-am lipit de un zid si nu faceam decat sa respir. cateva secunde m-am simtit libera. goala.

evident ca nu a durat mult. era imposibil. starea a revenit, in ciuda tuturor eforturilor mele.

nu ii spusesem tot.
uitasem.
uitasem sa ii spun...totul.

nu facusem decat un amalgam de cuvinte, cat de cat corente, in care nu reuseam sa ma decid daca merita sau nu sa fac asta.
nici macar nu l-am intrebat care e culoarea mea preferata.
de mult vroiam sa il intreb.
stiu ca oricum nu mi-ar fi raspuns. ori probabil ca nu ar fi stiut, ori probabil ca orgoliul nu l-ar fi lasat.
pacat.

pacat si faptul ca nu de el vorbeam mai sus cand am spus ca "i-am spus".
lui [celuilalt] nu am cum sa ii spun. dar, dupa cum am zis...el citeste.
vede exact ce incep eu sa vad acum.
el tace si eu zic tot.
are controlul.
si eu il am. cu altii.

trecutul isi pune amprenta. gata. ma maturizez. apar traumele. le vad. le constientizez, dar nu stiu ce sa le fac. dar....realizez.
da. mai realizez si faptul ca...sunt o proasta. da. bineinteles. trebuia sa ating si punctul acesta. doar de aceea "terenul" acesta a inceput sa devina personal, nu?

i-a zis: "indiferent ce ar fi...ea e a noastra."
se referea la mine.
EU sunt a LOR.
a cuiva.
ar fi aiurea sa zic ca e prima oara?
da. e aiurea. o zic.
e prima oara!
prima oara cand cineva spune asta. de mine.
nu stie cat m-a marcat. habar n-are.
mai bine. nu vreau priviri gingase si cocoloseli.

e bine ca: el citeste, lui i-am spus, lor le fac cu mana, voua va inclin palaria si eu...
eu incerc sa atrag atentia. si imi iese...

cu cine nu trebuie.

[eu ii caut, restu nu ma gasesc.]