pudism

[prima reactie:]

- iar n-ai dormit!

[incepe discutia:]

- mda...buna si tie; imi pare bine sa te vad; am vorbit si ieri; stiu; sunt ok; nici o problema; nu-ti fa griji; bla bla bla. acum da, puteai incepe zic eu. deci...ia spune-mi, era cumva un repros?
- nu...chiar. dar nu ai dormit.
- nu, nu am putut sa dorm. mare diferenta.
- pai de ce?
- pai pentru ca nu am putut.
- pai lasa ironia.
- pai lasa reprosul.
- de ce nu ai putut?
- chiar te intereseaza sau...?
- sau ce? da, bineinteles ca ma intereseaza.
- sau nimic. au revenit.
- cine?
- ele, ei, nu stiu cum sa definesc.

[nedumerirea calca podeaua.]

- bun...continua.
- ce anume? sa "definesc"? nu stiu cum. pur si simplu s-au intors. iar ma duc la disperare in fiecare noapte. nu stiu cum sa le opresc. aseara am tipat la ele. s-a speriat cainele, ele nici nu au clintit. era un haos total. indiferent unde eram sau cum stateam, ele erau acolo. as vrea sa taca, sa ma pot odihni. devin puternice noaptea. intense. ma scot din minti. nu! daca m-ar scoate din minti poate nu le-as mai auzi. ma tortureaza. mai au putin si deja incep sa ma atinga cu tentaculele lor.
- m-ai pierdut...
- in toate sensurile. da, stiam.
- pot sa fac ceva?
- da. nu imi mai reprosa. sunt nevoita sa fac asta, nu o fac din placere.
- ar fi bine sa iti opresti transformarea...
- poftim?
- transformarea.
- adica? ce transformare?
- cum e sa te agati de ceva ce nu e acolo? e ca o cadere constanta in gol, nu? te obisnuiesti cu senzatia in timp, dar din cauza vitezei din ce in ce mai mare, tot simti atingerea vantului, aerului, de sub tine. singura ta podea.

[soptind:]

- nu o lasa sa te domine...
- ...pe cine?
- rautatea.
- dar nu fac asta...
- nu?
- ...
- nu atinge oamenii care nu merita. contactul fizic e esential in viata. ti-au pus cutite si ace pe tine. nu toti sunt facuti sa reziste contactului. cei care o fac...sunt cei care trebuie si cei care pot sa o faca. atat. nimeni altcineva. iar cand cineva o va face, multumeste-i. e singura rasplata pe care o poti da...tu.
- nu e intentionat...
- nu. nu intodeauna. multi sar din prostie pe tine. tu nu ar trebui decat sa ii analizezi. dar uneori, tu te duci la ei. ii intorci astfel incat sa iti satisfaca tie nevoile. nu. tu nu trebuie decat sa ii privesti. esti undeva prea "sus" pentru altceva.

[si brusc, pe spate, simt cum urca o tentacula.
iar incep.
ele, gandurile, iar apar.
si ei, oamenii, iar dispar.
reprosul...reprosul era numai un gand.
iar eu, eu cea cu ace si cutite, las podeaua - vantul, aerul - sa imi ridice hainele, sa ma simt si eu... goala.]