pudism

[prima reactie:]

- iar n-ai dormit!

[incepe discutia:]

- mda...buna si tie; imi pare bine sa te vad; am vorbit si ieri; stiu; sunt ok; nici o problema; nu-ti fa griji; bla bla bla. acum da, puteai incepe zic eu. deci...ia spune-mi, era cumva un repros?
- nu...chiar. dar nu ai dormit.
- nu, nu am putut sa dorm. mare diferenta.
- pai de ce?
- pai pentru ca nu am putut.
- pai lasa ironia.
- pai lasa reprosul.
- de ce nu ai putut?
- chiar te intereseaza sau...?
- sau ce? da, bineinteles ca ma intereseaza.
- sau nimic. au revenit.
- cine?
- ele, ei, nu stiu cum sa definesc.

[nedumerirea calca podeaua.]

- bun...continua.
- ce anume? sa "definesc"? nu stiu cum. pur si simplu s-au intors. iar ma duc la disperare in fiecare noapte. nu stiu cum sa le opresc. aseara am tipat la ele. s-a speriat cainele, ele nici nu au clintit. era un haos total. indiferent unde eram sau cum stateam, ele erau acolo. as vrea sa taca, sa ma pot odihni. devin puternice noaptea. intense. ma scot din minti. nu! daca m-ar scoate din minti poate nu le-as mai auzi. ma tortureaza. mai au putin si deja incep sa ma atinga cu tentaculele lor.
- m-ai pierdut...
- in toate sensurile. da, stiam.
- pot sa fac ceva?
- da. nu imi mai reprosa. sunt nevoita sa fac asta, nu o fac din placere.
- ar fi bine sa iti opresti transformarea...
- poftim?
- transformarea.
- adica? ce transformare?
- cum e sa te agati de ceva ce nu e acolo? e ca o cadere constanta in gol, nu? te obisnuiesti cu senzatia in timp, dar din cauza vitezei din ce in ce mai mare, tot simti atingerea vantului, aerului, de sub tine. singura ta podea.

[soptind:]

- nu o lasa sa te domine...
- ...pe cine?
- rautatea.
- dar nu fac asta...
- nu?
- ...
- nu atinge oamenii care nu merita. contactul fizic e esential in viata. ti-au pus cutite si ace pe tine. nu toti sunt facuti sa reziste contactului. cei care o fac...sunt cei care trebuie si cei care pot sa o faca. atat. nimeni altcineva. iar cand cineva o va face, multumeste-i. e singura rasplata pe care o poti da...tu.
- nu e intentionat...
- nu. nu intodeauna. multi sar din prostie pe tine. tu nu ar trebui decat sa ii analizezi. dar uneori, tu te duci la ei. ii intorci astfel incat sa iti satisfaca tie nevoile. nu. tu nu trebuie decat sa ii privesti. esti undeva prea "sus" pentru altceva.

[si brusc, pe spate, simt cum urca o tentacula.
iar incep.
ele, gandurile, iar apar.
si ei, oamenii, iar dispar.
reprosul...reprosul era numai un gand.
iar eu, eu cea cu ace si cutite, las podeaua - vantul, aerul - sa imi ridice hainele, sa ma simt si eu... goala.]

copywright: matze

Festivalul Dramaturgiei Romanesti, 4-12 octombrie, Timisoara

A XIV-a editie a Festivalului Dramaturgiei Romanesti, care se va desfasura in perioada 4-12 octombrie la Timisoara, va reuni alaturi de teatre reprezentative din tara, trupe si companii din strainatate.

Selectarea spectacolelor pentru aceasta editie a festivalului a fost realizata de criticul de teatru Cristina Modreanu, selectioner unic al evenimentului.

Spectacolele prezentate in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti, 4-12 octombrie 2008

- Interzis sub 18 ani de Mihaela Michailov — Teatrul Foarte Mic Bucuresti
- Complexul Romania de Mihaela Michailov — Teatrul National Bucuresti
- Chat de Stefan Caraman — Teatrul Pi Buni Piatra Neamt
- Deformatii de Claudiu Komartin, Mitos Micleusanu, Razvan Tupa si Adina Zorzini — Teatrul Luni de la Green Hours Bucuresti
- Ziua f… a lui Nils de Peca Stefan — Teatrul Luni de la Green Hours Bucuresti
- Ploaia care nu inceteaza de Theo Herghelegiu — Teatrul Bacovia Bacau
- Nevasta lui Hans , dramatizare de Ion Sapdaru inspirata din proza lui Nichita Danilov — Teatrul National Iasi
- Amoc de Alexander Hausvater dupa Stefan Zweig — Teatrul Clasic Arad
- Amalia respira adanc de Alina Nelega Cadariu — Teatrul Act Bucuresti
- Jocul de-a adevarul de Lia Bugnar — Teatrul Metropolis Bucuresti
- Spalatorul de creier de Matei Visniec — Teatrul de Garaj si Curte Timisoara
- Spovedanie la Tanacu dupa romanul jurnalistic omonim de Tatiana Niculescu Bran — Teatrul Odeon Bucuresti
- Portretul Doamnei T de Ana Maria Bamberger — productie ArCub Bucuresti
- Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Visniec — Kulturfabrik Luxembourg
- FUCK YOU, Eu.ro.Pa! de Nicoleta Esinencu — Europ’Artes Paris
Sta sa ploua de Lia Bugnar — coproductie ICR Praga / Prvni Divadelni Druzstvo Praga, Cehia
- Stop the Tempo! de Gianina Carbunariu — coproductie ICR Praga / Universitatea de Arte din Bratislava, Slovacia
- Coca Blues de Ioan Peter — Teatrul National Timisoara
- Future (titlu de atelier) de Gianina Carbunariu — Teatrul Foarte Mic Bucuresti
- Bulandra Underground - Blog the Theatre de Maria Manolescu, Stefan Peca si Daniel Popa — Teatrul Bulandra Bucuresti
- Urban Kiss de Razvan Mazilu — Teatrul National de Opereta Bucuresti

Totodata, in cadrul festivalului, va fi organizata cea de-a III-a editie a Concursului National de Dramaturgie Romaneasca, avand ca obiectiv central selectia si promovarea unor piese de teatru inedite, care nu au mai fost montate sub nici o forma artistica. Concursul se adreseaza dramaturgilor de limba romana debutanti sau deja consacrati, din Romania si din diaspora si se va finaliza prin decernarea Premiului I, Premiului II si Premiului III.

el cica le stie, el nu le stie deloc

gata. am concluzionat.
citeste. el citeste. citeste ce scriu eu aici.
e bine. e foarte bine. pot sa ii spun tot. acum. aici. pe terenul meu.
nu. nu e bine. nu e deloc bine. daca realizeaza ca despre el vorbesc? nu.
nu trebuie sa stie. nu vreau sa stie. s-ar schimba totul si stie asta. desi neaga.

i-am spus. i-am spus in fata ca e un nesimtit. stiu ca suna invechit, dar i-am zis. i-am repetat chiar de 2 ori. i-am zis si ca din cauza lui sufar de inima. si de nervi. si de panica. si tot din cauza lui sunt ipohondra.
nu-mi vine sa cred. am reusit. cu palmele inghetate, transpirate si intepandu-ma...i-am zis.
era cu spatele. nu ii vedeam fata, reactia, culoarea pielii, incordarea, tensiunea, nimic.
in liniste m-am pus in usa, am respirat adanc, dar silentios. am tinut aerul in piept vreo 5 secunde...si am inceput.
l-am facut monstru.
a strans pumnul. a fost singurul gest pe care l-am putut interpreta, care l-am vazut.
am continuat.
i-am spus tot. nu plangeam, nu mi-era frica, nu mai aveam nici o retinere. ce se putea intampla?
vorbeam.
scuipam.
nu scotea un cuvant, nu se misca, nu se intorcea.
parca nici nu ma auzea. dar eu tot continuam.
ii tot spuneam de calvar.
calvarul facut de el.
nu conta ca ma ignora, eu ma goleam. ma simteam libera. indiferent ca el nu realiza.
cand am terminat [terminat insemnand ca am si repetat unele lucruri], am plecat.
m-am lipit de un zid si nu faceam decat sa respir. cateva secunde m-am simtit libera. goala.

evident ca nu a durat mult. era imposibil. starea a revenit, in ciuda tuturor eforturilor mele.

nu ii spusesem tot.
uitasem.
uitasem sa ii spun...totul.

nu facusem decat un amalgam de cuvinte, cat de cat corente, in care nu reuseam sa ma decid daca merita sau nu sa fac asta.
nici macar nu l-am intrebat care e culoarea mea preferata.
de mult vroiam sa il intreb.
stiu ca oricum nu mi-ar fi raspuns. ori probabil ca nu ar fi stiut, ori probabil ca orgoliul nu l-ar fi lasat.
pacat.

pacat si faptul ca nu de el vorbeam mai sus cand am spus ca "i-am spus".
lui [celuilalt] nu am cum sa ii spun. dar, dupa cum am zis...el citeste.
vede exact ce incep eu sa vad acum.
el tace si eu zic tot.
are controlul.
si eu il am. cu altii.

trecutul isi pune amprenta. gata. ma maturizez. apar traumele. le vad. le constientizez, dar nu stiu ce sa le fac. dar....realizez.
da. mai realizez si faptul ca...sunt o proasta. da. bineinteles. trebuia sa ating si punctul acesta. doar de aceea "terenul" acesta a inceput sa devina personal, nu?

i-a zis: "indiferent ce ar fi...ea e a noastra."
se referea la mine.
EU sunt a LOR.
a cuiva.
ar fi aiurea sa zic ca e prima oara?
da. e aiurea. o zic.
e prima oara!
prima oara cand cineva spune asta. de mine.
nu stie cat m-a marcat. habar n-are.
mai bine. nu vreau priviri gingase si cocoloseli.

e bine ca: el citeste, lui i-am spus, lor le fac cu mana, voua va inclin palaria si eu...
eu incerc sa atrag atentia. si imi iese...

cu cine nu trebuie.

[eu ii caut, restu nu ma gasesc.]

everything but the girl

"This girl I know needs some shelter.
She don't believe anyone can help her.
She's doing so much harm...
Doing so much damage..
But you don't wanna get involved,
You tell her she can manage.
Now you can't change the way she feels,
But you can put your arms around her.
I know you wanna live yourself.
Could you forgive yourself,
If you left her just the way you found her?"

blesteme

stii jocul "a cui viata e mai nasoala"?
nu? banuiam.
mai bine.
nu vrei sa joci cu mine jocul asta.
o sa castig.
intotdeauna il castig...
iar o sa vorbim despre mine. nu am vorbit de mult despre mine. trebuie.
trebuie pentru ca nu exagerez.
pot sa ma mint singura. doar pentru un timp.
o fac des. des insemnand de cand a inceput sa fie greu.
acum a inceput sa fie greu.

cateodata, realitatea are un mod subtil de a se furisa si de a ma pocni exact peste cap.
durerea = "trebuie sa treci peste ea".
sa speri ca o sa treaca de la sine, sa speri ca ranile care au cauzat-o se vor vindeca.
da. nu exista alte solutii, nu exista raspunsuri simple.
doar...respir adanc si astept sa se potoleasca.
de cele mai multe ori...durerea poate fi alinata.
dar uneori...durerea ma apuca exact cand ma astept mai putin.
ma loveste sub centura... si nu ma mai lasa.
si cand se rupe barajul, tot ce pot sa fac e sa inot...

sunt obosita. sunt speriata. faptul ca refuz sa accept, nu schimba adevarul.
refuz. refuzul nu e doar un firicel de apa. e un adevarat uragan.
ma inec in el. ma ia pe sus si ma arunca.
imi sparge timpanul si imi inteapa ochii. ma indoaie si face acrobatii cu mine. ma ineaca. ma sugruma. imi ridica mana la gura si mi-o acopera.

limite?
limitele nu ii tin pe ceilalti la distanta. ma tin pe mine inchisa.
rad. rad de fiecare data cand imi amintesc ca nu voi mai vorbi niciodata cu el. parca ar fi cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata.
dar e o prostie adevarata.

uneori, acea invadare a spatiului personal ar fi exact ce mi-ar trebui.
desi unii ar numi-o ~ viol, eu as considera-o ~ dragoste.

am vrut sa cresc brusc cand eram mica. evident ca a durat o vesnicie.
am crescut brusc...in ochii mei. si atat. acum trec cu regret pe langa copii.
e singurul regret al meu.
da. copilaria mi-e singurul regret. nu am avut asa ceva.
citez: "te-au terminat dar inca respiri". da. dar cu ce pret?
inca imi doresc sa ating un tobogan...si sa sa sap cu lopatica in pietris.

de ce ma tot lovesc singura cu ciocanul?
pentru ca e atat de bine cand ma opresc...

punctul sunt eu. doar ca inca imi caut propozitia.