gura

vorbesc din ce in ce mai putin. voi vorbiti din ce in ce mai multe tampenii.
parca ati face sex si nu ati termina niciodata. nici macar de o pauza nu va faceti timp.
vorbind trece viata mai repede. vorbind aiurea nu traiti.
ma gandeam sa dau o bucata de plastelina fiecaruia dintre voi si cat timp modelati, sa pastrati linistea. sa va minunati si voi ce poate iesii din mainile voastre. apoi sa vorbiti.
daca nu ati avea potential, m-as resemna. dar aveti. il aveti si il vorbiti aiurea.
daca as fura toata apa din lume, vi s-ar usca gura. atunci ati face liniste? macar 1 minut...
asa cum sunt sigura ca daca as sta macar 1 minut cu el, nu am fi scos mai mult decat: "buna ziua" si "buna seara". atat. probabil asa si exagerez, probabil imi imaginez ceva ce nu exista. poate nu e cum cred, poate nu va fi cum si ce vreau...sau am nevoie, dar liniste stiu sigur ca va fi.
nu, nu ma intelege gresit. nu vreau sa fiti muti in preajma mea, doar sa nu mai vorbiti porcarii.
uneori prefer sa-mi fumez tigara singura.
alteori prefer sa imi pun intrebari.
iar alteori, prefer sa ma gandesc ca as vrea sa ma vezi, sa fi mandru ca am ajuns ce am ajuns...si sa imi spui. da, sa imi spui, nu sa imi dai de inteles asta.
dupa cum spuneam, unii oameni sunt stricati.
eu nu sunt o stricata.
eu ma stric.
voi v-ati stricat, voi nu va mai reparati, voi...ma stricati.
iar dansul, dansul e un inextricabil...stricat.

Cea mai frumoasa fata

"Am intalnit-o aseara in La Scena. Avea 21 de ani si parul prins in dreadlocks si ochii verzi si cercel in buza de jos si vorbea putin, cu glas mic si idei precise.
Si eu, beat fiind, zdranganeam Beatles la pianina dezacordata de pe hol si ea a iesit urmata de prietenii ei si ma asculta pana cand mi-am dat seama ca ma asculta si m-am fastacit si am incurcat reul cu solul si am urlat ca in conditiile astea nu mai cant , ca eu nu am nevoie de public.
Si dupa aia i-am cantat numai ei si numai prietenilor ei, de fapt numai ei, un cantec - mai exact "Feelings", laba aia de cantec frumos - si i-am zis ca e numai pentru ea si ca eu nu stiu sa cant dar ca e numai pentru ea si ca atata pot eu canta, doar atata. Si dupa aia, dupa ce-am terminat cantecul, toti 4 m-au aplaudat, ea si prietenii ei - doi baieti si o fata - si eu m-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraji si pe frunte si i-am multumit ca m-a lasat sa-i cant.
Si ea a plecat ochii in jos si prietenii ei mi-au zis: "Acuma, daca tot o iubesti, ne ajuti s-o coboram pe scari?".
Si am pus si eu mana si am coborat pe scari acel blestemat scaun cu rotile care ma face pe mine sa ma intreb de ce si pe tine sa crezi ca sunt un mare sau mic romancier si am dus-o toti 4 pana jos si ea si-a intors gatul paralizat si capul paralizat si, cu gura ei paralizata mi-a spus "Multumesc".
Si ea e frumoasa si eu nu sunt si nici voi nu sunteti frumoase.
Nu, nu sunteti.
Deloc."

"sursa" - aici.

some people are just...broken

- mi-e groaza ca mergem acasa...
[cu resemnare in voce]:
- trebuie, acolo e locul nostru.

ma hraneam cu iluzia de siguranta a celor 4 pereti de...acasa.
as fi vrut sa nu plec, sa raman acolo unde oamenii reuseau sa ma invie.

tu stii ce e porcaria aia de "iubire" dupa care tanjim cu totii?
inchipuie-ti asa:
2 persoane, intr-o camera de hotel si numai o patura.
e frig si patura i-o lasi celuilalt care sta la maxim 1 metru distanta.
asta e iubirea.

eu am inceput sa ma feresc de oameni. de aceea ies noaptea, iar oameni deja morti, ar trebui sa isi ia viata...

nu dragi parinti, eu sunt copilul problema, nu ei.
da dragi copii, eu sunt copilul problema, nu voi.
as vrea sa ma confruntati. de azi sunt gata.
gata sa ma impac cu ideea ca nu va fi acolo mai des ca acum, ci Mai rar.
iar cand va fi...tot cu un zid voi vorbi, tot cu un zid voi manca, tot un zid voi saruta, tot cu un zid voi face dragoste, tot cu un zid voi...voi trai.

da. recunosc. sunt trista, dar trebuie sa ma accepti, pentru ca si eu sunt om...
practic: "mi-e dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra."

oglinda minte

alegeri. sa vorbim de alegeri. nu. sa vorbim de alegeri...personale. ba nu. de alegeri intime. da. cat mai intime. alegeri de care nimeni nu vorbeste, alegeri de care nici nu esti constient. alegeri...alegeri ce trebuiesc facute.
panica silentioasa. o stii? panarama, stii cand apare?
cand ai de facut o alegere.
eu...eu aleg sa nu scriu. e una din alegerile mele.
ma scuz spunand ca "nu am timp" atunci cand sunt intrebata, dar "nu am timp" e o scuza de cacat. nu. e de tot cacatul!
vrei sa stii de ce evit sa scriu?
vrei sa stii de ce nu ma mai exprim?
vrei sa stii de ce nu pot sa cer ce am nevoie?
vrei sa stii de ce nu arat ce am nevoie?
pentru ca atunci va iesi afara tot cacatul ce il ascund. or sa il vada toti. toti.
as incepe sa-mi vomit toate gandurile, unu cate unu, rand pe rand, pana la explozie - cand ar iesi totul la suprafata. toata mizeria.
atunci...atunci n-as mai putea sa ma mai prefac.
n-as avea puterea sa acopar mirosul. mirosul cacatului ce iese sau urmeaza a iesii.
aleg.
aleg astfel sa nu spun. e una din alegerile mele. trebuie respectata, asa cum si eu la randul meu, respect ca el a ales-o pe ea.
a ales-o pe ea in locul meu.
oameni din reclame zambesc frumos si par fericiti. PAR, fericiti. asa am parut si eu la alegerea lui.
m-a intrebat cum poate sa imi placa de ei.
"eu ma regasesc in ei", i-am raspuns, asa cum el se regaseste in alegerea pe care a facut-o.

acum, stai jos.
hai sa iti povestesc.
eu sunt cea care te socheaza pe strada.
cea care iti spune acum:
"buna seara. eu sunt andreea si de 20 de ani, ma lupt cu societatea. singurul lucru bun pe care m-a invatat sa il fac, a fost sa nu imi povestesc visele altora. sfarsitul acelei zile cand am inteles asta, a fost sfarsitul copilariei mele."
urmatoarea intrebare:
- "ai facut poze pe parcursul vietii?"
- "nu. nu vroiam sa dau pozei nici un dran din fericirea mea."

eu nu alerg desculta in vise, dar...dar apreciez "jumatatile" tale.
acum...acum vreau sa stiu cum te cheama, sa pot sa te uit.
alege - il rostesti sau il scrii?